vineri, 12 septembrie 2008
miercuri, 18 iunie 2008
marți, 8 ianuarie 2008
Drumetie la Cascada Lotrisor
Mai mult in imagini.
Poate o sa revin si cu ceva cuvinte. Acuma sunt prea obosit.
joi, 13 decembrie 2007
Printre praf, turişti şi talciocuri, Sighişoara Medievală
Cea de-a XV-a ediţie a Festivalul medieval de la Sighişoara a atras, ca în fiecare an, câteva mii de trişti din toată ţara. Printrei ei, atât în organizare, cât şi ca simplii spectatori, sute de sibieni. Festivalul, însă, a scăzut mult în calitate – o dezamăgire pentru cei care au mai căutat spiritul liber de acum şapte-opt ani.
Stânişoara – la masă cu călugării
Ţara noastră abundă de trasee şi locuri în care te poţi simţii bine.
Drumul până la Mânăstirea Stânişoara se poate străbate şi cu maşina, dar nu ar mai fi plăcerea unei adevărate călătorii. Aşa că am optat pentru călătoria cu trenul. Trenuri sunt începând cu ora 2:00 şi până la 16:00. Am ales trenul de la ora 3:10 pentru a scăpa de căldura care ne omoară în ultimele zile. Biletul până în Halta Păuşa costă 8 lei, preţ întreg. După două ore jumate de mers cu “minunatele” trenuri ale CFR-ului am ajuns în haltă. Traversezi centura Călimăneştiului şi intri în satul Păuşa. De aici începe drumul spre Mănăstirea Stânişoara. Până la Cabana Poiana Mărului, urci pe drum de ţară, drumul fiind “lejer”. Abia de aici începe adevăratul urcuş, fiind drum forestier cu o pantă continuă. După aproximativ trei ore de mers (în funcţie de condiţia fizică şi de bagajul cărat), ajungi la Mânăstirea Stânişoara unde poţi înnopta sau lua masa. Atenţie la comportament şi ţinută. Biserica în forma actuală este construită din piatră între anii 1903-1908. Întregul aşezământ se află într-un cadru natural liniştit. Monarhii duc o viaţă austeră, slujbele se ţin noaptea, iar hrana este fără carne.
Campare
De la mânăstire, coboari într-un luminiş unde poţi întinde cortul. Dacă vrei să faci un grătar sau un foc de tabără, trebuie doar să intri un pic în pădure şi să culegi lemne uscate. Mare atenţie unde faci focul, nu-l lăsa nespravegheat şi în nici un caz jarul. Astfel există posibilitatea să “arzi în flăcări” la propriu. În zonă există şi un pârâu, secat, însă, din cauza căldurilor din ultima perioadă. Dar dacă o să cobori 50 de metri înspre Mânăstirea Turnul, dai de o cijmea.
Apă, lemne, loc de campare, linişte, aer curat, dar dacă vrei să faci o baie însă va trebui să uric până la Cascada Gardului. Drumul durează 30-45 de minute, şi este unul destul de greu. Mare atenţie la vipere, drumul trece chiar peste stânci, unde viperele preferă să se încălzească.
Dacă vrei şi mai mult poţi continua ascensiunea spre Cabana Cozia, drum accesibil şi celor atrofiaţi în scaunul de la birou.
Concluzii
Zonă superbă. Cum de altfel sunt multe în ţara noastră. Cel mai mult am fost dezamăgit de mizeria lăsată de mulţi “educaţi”, atât pe drum, cât şi în jurul mânăstirii. Nu ai ce să le faci. La coborâre, pe lângă gunoaiele făcute de tine poţi să le strângi şi pe cele de oe drum – o să întâlneşti primul tomberon la Halta Păuşa.
Bărcaciu, cabana cu măgari
14 km străbătuţi la picior, oameni beţi adormiţi pe marginea drumului, cabane închise noaptea, ploaie și „lupte” cu măgari, cam de asta am avut parte acum multe week-end-uri.
O vineri dimineaţa obișnuită la lucru, primesc un telefon. “Hai la Bărcaciu!” “Gata, s-a făcut” “La șapte și un sfert avem tren spre Avrig” “Ne vedem la șapte în gară”. Așa a început totul. Am plecat rapid la 16.00 de la servici și am pregătit rucsacul. După un drum de o oră într-o cutie de sardele, pardon compartiment de tren, ajungem în gara Avrig. Din gara Avrig până la Poiana Neamţului sunt 14 kilometri, dacă te ţin picioarele în 3 ore – 3 ore jumate ajungi. Dacă ești mai comod poţi străbate drumul cu mașina (40 de minute), drumul fiind în proporţie de 80% asfaltat, mașina o poţi parca la Cabana Poiana Neamţului. Fiind o fire mai activă am ales să străbat drumul la picior. Primul popas l-am făcut după 7 kilometri la Cabana Ghiocelul (o recomand cu încredere). Următorii 7 kilometri au fost mai greu de străbătut având în vedere întunericul.
La mai puţin de un kilometru de Poiana Neamţului ne atrage atenţia o “movilă” la marginea drumului, ne apropiem și observăm un om “mort de beat”. Îl trezim cu greu cu gândul de-al duce la Cabana Poiana Neamţului, după jumătate de oră de chinuri ajungem la cabană care spre stupoarea mea era închisă, lucru inadmisibil, având în vedere că se află chiar la începutul unui traseu montan solicitant. Cât timp ne chinuiam să aflăm dacă este cineva în cabană “omul nostru” a și dispărut, probabil pe o altă margine de drum să se odihnească.
Am înnoptat în campingul de lângă cabană. Dimineaţa la prima oră, surpriză, cabana era deschisă. Am intrat să mâncăm o ciorbă caldă. Dezamăgire totală. Mai bine rodeam scoarţa copacilor. După minunata masă am început ascensiunea spre cabana Bărcaciu. De la cabana Poiana Neamţului se intră pe marcaj cruce roșie, poteca urcând prin pădure pe muchia Scărișoarei până la cabană. Dificultatea drumului este medie, dar drumul este foarte obositor. Timp de acces Poiana Neamţului – Bărcaciu 3 ore.
O dată ajuns sus priveliștea este superbă. Poţi rămâne la cabană să te lupţi cu cei 5 măgăruși pentru o bucată de pâine sau să continui drumul spre Cabana Negoiu sau Lacul Avrig. Acestea fiind spuse vă urez cărări însorite.
Cabana Bărcaciu dispune de circa 60 locuri de cazare:
* 24 locuri în cameră comună (prici)
* 12 locuri în cameră separată
* 15-20 locuri în mansardă.
Apă curentă la izvor, lângă cabană. Încălzire cu lemn la sobă de teracotă și lumină cu lampa de carbid.
